Eminescu nu sună foarte bine în spaniolă”

Pentru început vă rog să-mi spuneţi care este drumul pe care se poate apropia cineva de Eminescu?
Bănuiesc că sunt mai multe drumuri. Drumul care ne-a apropiat pe noi, pe mine şi pe Jose Manuel, a pornit aşa dintr-o întâmplare. El trebuia să dea ore de literatură română la Universitatea Complutense din Madrid şi nevorbind româneşte, existând foarte puţine traduceri din română, m-a întrebat – eu eram studenta lui – cam la ce autori s-ar putea referi, ce autori să aleagă, ce epocă din literatura română să aleagă şi, uite aşa a pornit totul. Trebuind să predea Eminescu la un moment dat mi-a spus că a auzit multe despre Eminescu dar a citit câteva poezii şi, sincer, nu i se pare chiar ceva deosebit. Problema este că el lucrase cu traducerile făcute de Rafael Alberti, un mare poet, nu se poate nega acest lucru, dar traducerile lui în spaniolă erau făcute dintr-o traducere în franceză a poeziilor lui Eminescu. În mod clar se pierd foarte multe detalii, foarte multe nuanţe, chiar înţelesul poeziei se poate pierde când treci de la o limbă la alta, cu atât mai mult când se trece prin mai multe limbi. Atunci ne-am propus să traducem noi o poezie, adică să o traduc eu ca să vadă cum sună, şi a fost extrem de entuziasmat. Având relaţii la edituri prin poziţia lui de profesor universitar mi-a propus să obţinem un contract cu editura Cátedra a de la care am obţinut acest proiect cu o limită de timp de doi ani. Noi am fost un pic îndrăzneţi şi curajoşi pentru că am ales nu să traducem poezii alese, cele care sună mai bine, sau sunt mai uşor de tradus, cu mai puţine probleme, ci am stabilit să alegem volumul editat de Titu Maiorescu pe care să-l traducem complet. Şi aşa a pornit aventura noastră de doi ani, care poate nu sună foarte mult, dar a fost o muncă cumplită pentru că a trebuit să ne stabilim un program foarte clar şi o disciplină foarte riguroasă. Ne întâlneam odată pe săptămână la Universitate. Cum el nu vorbeşte româneşte absolut de loc, modul nostru de lucru era cam aşa: eu făceam o primă traducere foarte aproape de text pentru ca înţelesul să fie foarte clar după care el lucra pe forma asta şi eu mă întorceam la poezie pentru a face o traducere artistică, o traducere literară. În fiecare miercuri dimineaţa ne întâlneam la Universitate unde lucram patru ore timp în care ne certam fiindcă fiecare ţinea la versiunea lui. Până la urmă ajungeam la o soluţie punându-ne de acord cu forma finală.
Adică vrei să-mi spui că prin ceartă se poate ajunge la rezultate mai bune?
Optime. Foarte bune.
Chiar dacă tu eşti cea care l-a tradus pe Eminescu în spaniolă, cum îţi sună poeziile în această limbă?
Altfel. Deci, în mod foarte clar, pentru că există traduceri – nu vreau să critic munca nimănui fiindcă ştiu ce înseamnă şi ştiu că eşti cuprins de îndoieli şi nu ştii la ce versiune să rămâi, ce cuvânt să alegi – care sună mai apropiat de cum sună Eminescu în limba română, mai bine decât traducerea noastră, dar noi am optat la a rămâne foarte aproape de text, să nu schimbăm semnificaţia absolut de loc. Profesoara mea de spaniolă de la universitate, căreia i-am dăruit un volum, mi-a spus că a rămas foarte surprinsă de text şi că nu se aştepta să sune atât de bine, pentru că Eminescu nu sună foarte bine în spaniolă. Dacă vrei să păstrezi şi ritm şi rimă trebuie să renunţi la semnificaţie, iar dacă vrei să păstrezi semnificaţia trebuie să renunţi la altceva.
Voi aţi considerat că este mai importantă semnificaţia cuvintelor, a poeziilor?
Da, pentru că acest volum pe care îl pot citi şi românii şi spaniolii se adresează şi specialiştilor, cu o introducere în care vine pe scurt prezentată istoria României pentru cititorul şi specialistul spaniol care nu ştie nimic despre daci sau domnitorii cei mai importanţi, după aceea avem poeziile, iar la sfârşitul volumului vine critica genetică pe fiecare poezie în parte: câte versiuni au fost din fiecare poezie, cum a ajuns Eminescu la versiunea pe care el a considerat-o finală... Am considerat că e important să păstrăm sensul, semnificaţia poeziilor pentru că nu trebui doar să sune bine deoarece pentru un filolog trebuie să fie şi o unealtă de lucru, să înţeleagă ce imagini, ce simboluri foloseşte Eminescu, deci ne-am ţinut mai aproape de textul original.
Acest volum poate fi citit şi de către un amator de poezie, dar mai cu seamă se adresează specialiştilor care vor să-l studieze pe Eminescu?
Exact. Sunt foarte multe note, exită pagini cu câteva versuri şi pline de note care explică personaje populare sau din mitologia dacilor şi a românilor, Dochia sau Daniil Sihastru, personaje pe care un cititor spaniol nu le cunoaşte.
Înseamnă că un spaniol nu trebuie să mai caute în alte lucrări aceste lucruri?
Nu, nu mai trebuie fiindcă le are în josul paginii toate aceste informaţii sau simbolurile care se repetă foarte des.
Credeţi că efortul depus merită satisfacţia pe care aţi avut-o la sfârşit?
Categoric a meritat. Sufleteşte vorbind, fiindcă dacă ne referim din punct de vedere material, nu.
Este cunoscut acest volum în mediile spaniole, în cercurile universitare?
Cred că se ştie mai mult în Spania decât în România despre acest volum. Într-un fel e destul de dureros, pentru că se pot critica multe lucruri, eu ca şi coautor pot spune că sigur se putea face şi altfel, nu spun nici mai bine nici mai rău, dar e primul volum complet cu poeziile lui Eminescu care a apărut în limba spaniolă. Şi cum spunea colegul meu Jose Manuel, în editura Cátedra a fost prima carte de literatură română.
De ce credeţi că se cunoaşte acest volum mai bine în Spania decât în România? A fost interesul vostru de a fi cunoscut mai bine în Spania?
Eu cred că mai degrabă a fost dezinteresul celor din România.
Dar voi l-aţi prezentat şi în România?
Nu, în România extrem de puţin. Cred că singurele ştiri care au apărut au fost în presa locală din Suceva, de unde sunt eu, şi în Iaşi.
Atunci înseamnă că e vina voastră că nu l-aţi făcut cunoscut revistelor literare?
A fost un interviu pe Radio România Internaţional de unde revistele ar fi putut afla despre el. Nu ştiu, nu a fost interes sau nici nu ştiu cum funcţionează lucrurile astea, drept să vă spun.
Important este că această carte există şi spaniolii pot lua contact cu Eminescu?
Da, asta e important. Eu mă simt extrem de bine cu mine însămi şi cred că am făcut, împreună cu Jose Manuel, un lucru deosebit.
Credeţi că mai citesc românii poezie, îl mai citesc pe Eminescu?
Nu ştiu ce să spun.
Dar dintre spaniolii pe care îi cunoaşteţi, care au citit poeziile lui Eminescu, ştiţi pe careva care crede că Eminescu reprezintă poporul român, reprezintă sufletul românului? Cum este receptat, ca un poet foarte bun, ca un poet oarecare...?
Eu cred că depinde de poeziile pe care le citesc. Poate că poeziile de dragoste şi de natură nu le sună ca deosebite, dar cele mai filosofice eu cred că da, mai ales dacă sunt specialişti cred că îşi dau seama de măreţia şi de valoarea lui Eminescu
Deci cartea şi-a atins scopul de a populariza în Spania pe cel mai important poet român?
Absolut, şi părinţii mei sunt foarte mândri de mine ceea ce înseamnă foarte mult, fiindcă tata este profesor de română şi mama lucrează deasemenea în învăţământ. Măcar pentru asta a meritat acest efort deosebit.
Multe mulţumiri pentru acest inteviu.
Cu plăcere.

1 Comentarios

Eminescu nu sună foarte bine în spaniolă”

Romeo Niram-Arta Românească la Madrid

Iris - 33 de ani de muzica

Dan Munteanu Colan

Lansare de carte la Madrid

Visătorul mitologic - Tudor Serbănescu

Sotia-muza pentru pictorul Salvador Dali

Grigorescu versus Renoir si expozitie de pictur..

Schimbare de repertoriu în mini-turneul spaniol al..

Culoare şi romantism la Centrul Hispano-Român..

YES” – “Intepretul” este o piesă de succes