Am avut în doar câteva minute viziunea prietenilor artişti de acasă. Cînd l-am întâlnit pe Tudor Serbănescu o bucurie năvalnică a inundat durerea înăbușită a dezrădăcinatei din mine. Mi s-a prezentat singur, spunându-mi că este din Teleormanul meu natal. Venise aici ca și mine, de pe plaiul unde înflorește mărgăritul. Părea că ajunsese în Spania cu trestioara, ca într-un frumos cântec teleormănean. Dacă prin jurul anului 1940 pictorii români se duceau la Balcic și toamna își expuneau operele în galeriile din București, Tudor a ales să vină la Madrid, cu toată mitologia noastră. Prin pânzele tablourilor și-a dăruit întreaga măiestrie, Spaniei.

Îşi expune tablourile într-o brutărie din Madrid. Şi bine a ales pentru că așa cum nu putem trăi fără pâine tot așa nu am putea trăi fără artă, fără frumos. Cel mai bine îl definește ca artist consilierul și avocatul său de artă Antonio Calderon de Jesus: ”Timp de o vreme ne-a ajutat să înțelegem că arta făcută în țările estice nu se diferențiază de cea făcută în restul lumii occidentale. Printre acele personalități ce se pot întâlni la pictorii născuți în aceste locuri, întâlnim români, în special artisul român Tudor Serbănescu, pictor ce se manifestă prin tendințe clasice și convenționale. După cum demonstrează în anumite opere, arta sa conține referințe mitologice, fapt ce ne duce cu gândul spre timpuri imemoriale. Observăm la el forță și statornicie, dovada fiind tehnica trăsăturilor și culorilor întâlnite în creațiile sale.”

Face parte din generaţia de aur a culturii teleormănene. Pictorul Tudor Serbănescu se poate lăuda cu un trecut bogat și demn de invidiat. A văzut lumina lumii acesteia minunate, care-i inundă întreaga operă de altfel, în localitatea Nenciulești,Teleorman. A avut un atelier personal în Alexandria și a fost unul dintre fondatorii Asociației ”PRO ARTE” și o vreme chiar președinte al acesteia. A participat la numeroase expoziții în România, Bulgaria, Belgia și Spania, unde a devenit membu în ”Arte Jescal” și în ”Art Price”.Este deținătorul a numeroase premii de grafică și pictură. Lucrează în ulei și acrilic într-o manieră surprinzătoare, unică. A lucrat ca pictor decorator și înainte de a părăsi țara a muncit ca profesor de desen. Tudor vine dintr-o generație de pictori valoroși ai județului Teleorman, printre care regretatul poet, prozator și pictor Nicolae Lupu, Dumitru Ciocan, Hermina Scobici, poetul, traducătorul și pictorul Alexandru Popescu Tair. Cînd îi aduci aminte aceste nume Tudor, caută dincolo de pînzele lui unde murgul alb de acasă, aici devine inorog mitologic.Tablourile sale încîntă ochiul, desfată inima privitorului și-i aduce pictorului cuvinte și critici de artă, încântătoare, așa ca în articolul scris despre opera sa de Istoricul de Artă Isabel del Rio, în revista de cultură Yareah. Artistul își caută lumea de acasă, zi după zi.

Pictează cu aceea candoare specifică numai marilor artişti. Trăiește într-o parfumată lume mitologică, între destin și inspirație, pictează poetic lumea noastră ancestrală românească, mitul și legenda care l-au inspirat din primii ani de viață, fără de care opera sa ar fi lipsită de esență. Ca să poată creea artistul din el visează în clipele de respiro, pe deal pe Teleormănel, unde cântecul și dorul își fac așezământ pe-un ram de vânt.Numai acolo în primăvară inorogii săi aleargă liberi, în parfum de tei sălbatici. Mi-a mărturisit că într-o zi se va întoarce , nu înainte însă de a-și lăsa trecerea prin Spania, prin tablourile create de Domnia sa. Prin vânzarea lor cetățenilor spanioli, vor rămâne pentru totdeauna aici, pe pământ iberic, să-i încânte pe frații noștrii de latinitate, spaniolii, de care ne leagă aceeași limbă latină, multe obiceiuri și datini.

Pînă atunci noi să îi urmărim trecerea, încercând să fim prezenți la cât mai multe vernisaje ale expozițiilor sale, iar dacă vom rata măcar unul, din motive necunoscute încă, ne vom întâlni acasă pentru că ”fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n țara noastră”.